Știm că timpul tău e prețios, așa că nu te vom deranja cu știri care nu sunt știri.
Abonează-te la notificările B1.ro și vei primi o selecție riguroasă a celor mai importante știri ale zilei.
Nu, multumesc Accept
Acest site foloseste cookie. Navigand in continuare, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Afla mai multe                   x
Acasa Ştiri Eveniment O avocată povestește cazul emoționant al unei mame care a luptat în instanță pentru a-și recupera copilul: Doamna cu pantofi albaștri a alocat 3 ore cauzei noastre, fiind conștientă că lucrează cu destinele oamenilor, nu cu chei de 14

O avocată povestește cazul emoționant al unei mame care a luptat în instanță pentru a-și recupera copilul: Doamna cu pantofi albaștri a alocat 3 ore cauzei noastre, fiind conștientă că lucrează cu destinele oamenilor, nu cu chei de 14

Un articol de: -
Foto: sptfm.ro Eveniment

O avocată din Sibiu a povestit pe Facebook o întâmplare emoționantă care s-a petrecut marți în timpul unui proces în care părinții se luptau pentru custodia copulului lor. Deși lupta era inegală, relația dintre mamă și copil fiind practic ruptă de un an și jumătate, în cele din urmă, judecătoarea a înclinat balanţa făcând dreptate.

În timp ce clienta avocatei Mădălina Scutelnicu era la muncă în străinatate, soțul a obținut și divorțul, și custodia exclusivă asupra copilului. Avocata susține că a fost vorba despre un proces ”făcut repede, cu hei-rup-ul, să dea bine la bilanț”.

”Reîntoarsă în țară, femeia a găsit totul ferecat. Ușa locuinței. Inima fiului ei, ținută sub lacăt de către fostul soț. Martorii noștri au arătat că, de nenumărate ori, mama a venit să-și vadă copilul, i-a adus plase cu daruri, l-a sunat încontinuu, individul interzicându-i total fostei soții orice formă de acces la minor”, a explicat Mădălina Scutelnicu.

Avocata a povestit cum a decurs marți procesul pentru custodia minorului.

”Ora 8:45 … Clienta mea, mama a unui băiețel de apoape 8 ani, își zărește copilul dosit de taică-său, într-un colț al Judecătoriei. Nu l-a mai văzut pe R. de 1 an și 6 luni. Mama izbucnește în plâns și merge tință către puștiul ei, se apleacă până ajunge perfect egală cu înălțimea lui, și-i șopteste cu inima: “R.! Vaaaai, ce mare ai crescut! O mai știi pe mama? Dă-mi mânuțele, să ți le pupe mama!”. Fostul soț al femeii își bruschează fiul și-l trage tare, mai aproape de el, urlând spre clienta mea să plece de unde a venit, că ei doi, băietii, se descurcă singuri. Se ridică tonul, copilul începe să plângă, apare jandarmul, îi spun că nu-i niciun risc de scandal, dispare jandarmul.

Ora 10:46 ... Instanța dispune audierea minorului. De-aici încolo, începe mesajul pe care vreau să-l transmit prin scriitura asta...

O doamnă judecător, în jur de 40 de ani, cere jandarmului să-i fie adus copilul în sală. Când îl vede pe puști, magistratul coboară de pe podium, parcurge sala până aproape de ușă, se apropie de micuț și-i spune, făcând un gest larg cu mâna: „Vezi, R., am pantofi albaștri! Tu ai pantofiori albaștri? Uite, am și pelerină! Dă-mi mânuța și hai cu mine, să-ți arăt cât de maaare e castelul ăsta!”. Copilul, cu ochii mari, negri, și extrem de triști, se uită când la doamnă, când la taică-su, de care stătea lipit, până ce acesta îi dă ok-ul să meargă cu doamna.

Ora 11:25 ... Instanța ne citește, pe scurt, ce a declarat copilul în cursul audierii și ne dă să lecturăm, mie și avocatului părții adverse, cele câteva cuvinte scrise pe o foaie de către băiețel: „Mama...tata zice să scăpăm de tine. R.”...”, a povestit avocata.

După ce se încheie cercetarea judecătorească, avocații au cuvântul final.

”Eu mă lupt pentru ca mama să obțină dreptul de a-și vedea copilul, de a-l lua la ea în weekenduri și în vacanțe. Ceilalți se luptă ca mama să nu-și poată vedea fiul decât în prezența tatălui său, și doar în locuința acestuia. Un fel de arest la domiciliu, ce mai!”, mai notează Mădălina Scutelnicu.

După ce a decis să supende ședința pentru 15 minute, ”doamna judecător cu pantofi albaștri coboară de pe podium, traversează sala, iese pe ușa destinată oamenilor obișnuiți, și, ajunsă în hol, întinde mâna stângă către clienta mea, iar cea dreaptă către copil. Uite așa, toți 3, ca într-o poveste din cea mai frumoasă carte, intră în camera destinată Arhivei și nu mai ies de acolo decât după un sfert de ceas. Ce camere mirifice sunt în castelul ăsta – îmi zic în gând.

De-acum, nu mai aveam nevoie de niciun pic de concentrare, așa că mi-am permis să plâng în hohote, fără să-mi pese că oamenii cu robă nu trebuie să lăcrimeze din cauza problemelor clienților... și, în niciun caz, nu plâng niciodată în fața acestora... dă-le-ncolo de reguli!”, a mai povestit avocata.

Clienta acesteia s-a reîntors după 15 minute radiind de fericire.

”Ce dialog au avut mama și copilul, sub ochii doamnei judecător cu pantofi albaștri? „Te iubesc, mami! Am nevoie de ochelari noi, că tati nu mi-a cumpărat, și ăștia sunt rupți! Să vii la mine! Să mă iei la tine, mami! Te iubesc, mami!”.

Când a scăpat de sub influența total irațională a tatălui, copilul s-a cuibărit în brațele mamei sale, ca și cum nu ar fi fost despărtiți nici măcar o secunda. Asta a vrut să verifice magistratul, pentru a fi sigur că va da o soluție corectă, că-și va pune semnătura pe o hotărâre corectă, că va putea dormi împăcat, că a decis corect și nu s-a jucat de-a justiția, cu viețile oamenilor. Doamne, ce ființe nemaîntalnite or fi în castelul ăsta?!”, a mai scris avocata.

„-  «Doamna judecător i-a dat lui R. un pumn de bomboane, iar inainte sa plec, copilul mi-a dat și mie cateva... ”
- „Si... a văzut doamna judecător gestul ăsta?”
- „Daaa, pai, cum sa nu? Stați să vă arăt, că ne-a facut și poză, mie și lui R.”
- „Cine? Doamna judecător?”
- „Daaa. Pai, am scos telefonul și i-am zis lui R. să zâmbească, să-i fac o poză. Și, imediat, doamna ne-a spus să trecem unul lângă altul, să ne facă una la amândoi. Uitați poza! Doamne, am poza cu R., nu-mi vine să cred!”

- „Eu, gata, sunt praf! Nici mie nu-mi vine să cred!”
- „Daaa. Și, știți, eu mi-am cerut scuze față de doamnă, că stătea după noi... aveam atâtea de vorbit cu R., după un 1 an jumate... da` doamna a zis că pentru ea nu e nicio grabă... Nu vreți o bombonică de la R., doamna avocat?»”, a fost discuția dintre avocată și clienta sa după ce aceasta din urmă a petrecut câteva minute alături de copilul ei.

N-am trait așa ceva în 10 ani de avocatură. (...) Doamna cu pantofi albaștri a alocat 3 ore cauzei noastre, fiind conștientă că lucrează cu destinele oamenilor, cu sufletele lor, iar nu cu chei de 14.

Domnilor magistrați, permiteți-mi o sugestie: cumpărați-vă pantofi albaștri, poate în asta stă magia! Nu există nici castel, și nici pelerină, fără un strop de magie, nu-i așa?”, a conchis avocata Mădălina Scutelnicu.

O avocată povestește cazul emoționant al unei mame care a luptat în instanță pentru a-și recupera copilul

Citeşte mai multe despre:   mama,   copil,   proces,   judecator
 
 
Loading...