Pleşu: Dacă spun «Nu-mi plac castraveţii», mi se dă replica ucigătoare: «Dar Băsescu îţi plăcea, nu?». O puzderie de imitatori minori care, n-o să credeţi, mă fac să-l regret pe Vadim
Știm că timpul tău e prețios, așa că nu te vom deranja cu știri care nu sunt știri.
Abonează-te la notificările B1.ro și vei primi o selecție riguroasă a celor mai importante știri ale zilei.
Nu, multumesc Accept
Acasa Ştiri Eveniment Pleşu: Dacă spun «Nu-mi plac castraveţii», mi se dă replica ucigătoare: «Dar Băsescu îţi plăcea, nu?». O puzderie de imitatori minori care, n-o să credeţi, mă fac să-l regret pe Vadim

Pleşu: Dacă spun «Nu-mi plac castraveţii», mi se dă replica ucigătoare: «Dar Băsescu îţi plăcea, nu?». O puzderie de imitatori minori care, n-o să credeţi, mă fac să-l regret pe Vadim

Un articol de: -
Eveniment

În articolul său de luni, Andrei Pleșu transmite celor care care încearcă astăzi să-i denigreze imaginea că nu sunt decât niște “imitatori minori” ai tribunului Vadim Tudor.

“Măcar el avea o oarecare înzestrare pentru grotesc, o înclinaţie intensă spre „gogoaşa“ barocă, spre trivialitate monumentală. Acum, ceea ce primesc din partea celor care mă urmăresc harnic cu ura (sau dispreţul) lor, sunt „ciupeli“ mediocre, minciunele ieftine, bombăneli ignare, cu bîta-n baltă şi cu oiştea-n gard. Nu mai reuşesc să mă amuz”, scrie Pleșu pentru adevărul.ro.

Scriitorul dă și câteva exemple. Prin comparație, amintește de „năzbâtiile banditești” ale lui Vadim, din publicația “România Mare”, și de ce spun acum diverse personaje publice despre el.

“De pildă că, la revoluţie, am furat aparatul de ras şi stiloul de aur al dictatorului, sau că, la Olăneşti, mîncam cîte 60 de păstrăvi la o masă, sau că, la Sinaia, fugăream noaptea, în pielea goală, cu gînd rău, pîlcuri înspăimîntate de tineri (fără discriminare între băieţi şi fete). Regretatul meu prieten Horia Bernea mă găsea uneori, în biroul meu de la ministerul Culturii, rîzînd homeric cu asemenea „ştiri“ sub ochi. Horia se înfuria. „Cum pot să rîzi cînd citeşti asemenea tîmpenii?!“. Mie mi se părea că nu era nimic mai bun de făcut. Ideea că am aşteptat, răbdător, o radicală schimbare de regim, ca să-mi fac rost de o maşină de bărbierit (e drept, prezidenţială) şi de un stilou baban avea, din punctul meu de vedere, un haz enorm, ca şi goana mea hulpavă după grupuri mixte de potenţiale victime sexuale. Ce temperament! Ce lipsă de prejudecăţi! Cum să nu rîzi? Mă şi vedeam, în fundul gol, alergînd atletic prin grădina Peleşului.

Acum, mi s-a lipit de frunte eticheta „băsist“. Dacă spun: „Nu-mi plac castraveţii“, mi se dă replica ucigătoare: „Dar Băsescu îţi plăcea, nu-i aşa?“. Nu contează că oficiul meu de la Cotroceni a durat strict patru luni şi că l-am părăsit prin demisie, nu contează că am scris articole critice la adresa fostului preşedinte încă de cînd era în funcţie (ceea ce l-a făcut să profereze ameninţări publice la adresa mea), nu contează că, în ultima vreme, m-am declarat stupefiat de schimbarea lui de amplasament politic şi de incapacitatea lui de a ieşi, demn, din scenă. Şi cînd sunt „anti-băsist“ tot băsist rămîn. Mă prefac. Sau mă dau, ipocrit, cu „ăilalţi“. Oricum, eu l-am făcut preşedinte, am manipulat voturile naţiunii, l-am îngropat în tone de articole omagiale”, spune Pleșu.

Ironic, acesta se arată surprins de faptul că nu i se recomandă și transformarea “Muzeului de Istorie a Partidului Comunist în „Muzeul Ţăranului Român”, sau preluarea „patrimoniului” Suzanei Gâdea în patrimoniul Ministerului Culturii”.

“Dacă tot ce fac e fals, discutabil, oportunist, sau ocult, om mai vedea. Am, la activ, şi acuzaţii mai grave: spion, turnător, lucrător MI6 în „celula” Păltiniş, slujitor devotat al comunismului, conspirator hrănit cu icre negre de „agenturi”, pentru a-l da jos pe Ceauşescu ş.a.m.d.”, conchide Andrei Pleșu.

Citeşte mai multe despre:   Andrei Plesu,   scriitor
 
 
Loading...